RONOS RONOS

“Colaborarea oftalmologilor, neurologilor si neurochirurgilor este singura capabila sa rezolve cazurile complexe pe care niciunul dintre ei nu le-ar aborda separat.”


Dr. Tatiana Roşca

Curs virtual:
Elemente de examinare neurooftalmologica

 

Vederea este, de departe, cel mai important dintre simturile speciale.

Informatia vizuala intra in ochi si este transformata in semnale electrice in retina. Semnalele sunt purtate de nervul optic catre centri vizuali din creier, unde sunt interpretate. (Fig. 1)

 

 

Componenta
Functie
Senzorialitate speciala
(Aferenta speciala)
    Sa transmita informatia vizual
de la retina

Tabel Componente ale nervului optic

 

Lumina care intra in pupila se deplaseaza spre fundul ochiului si trece prin retina pentru a ajunge la straturile sale profunde (Fig. 2) in care energia luminoasa este transformata in semnale electrice de catre celulele in forma de conuri si bastonase, care formeaza stratul fotoreceptor. (Fig. 3)

Celule forma de conuri si bastonase sunt celule specializate,  cu toate componentele celulare obisnuite si, in plus, un segment exterior sensibil la lumina, compus din straturi suprapuse de membrane (discuri), care sunt asociate cu pigmentii vizuali. Bastonasele au vreo 700 de asemenea straturi, despre care se crede ca  functioneaza la perceperea luminii diminuate. Exista aproximativ 130 de milioane de bastonase in fiecare retina umana. Conurile (vreo 7 milioane) sunt considerabil mai putin numeroase. Numarul de  discuri din segmentele exterioare ale unui con variaza de la 1000, in partea centrala a retinei,  pana la cateva sute, in zonele periferice. Conurile se gasesc  cu mari densitati in partea centrala a retinei. Ele sunt deosebit de importante pentru acuitatea vizuala si vederea colorata. (vezi Fig. 3)

Informatia primita de catre conuri si bastonase este transmisa mai departe catre retina, la celulele bipolare. Acestea sunt neuronii senzitivi primari din calea vizuala. Ei trec semnalele mai departe neuronilor senzitivi secundari - celulele ganglionare din straturile anterioare ale retinei. (vezi Fig. 2).

Axonii celulelor ganglionare converg spre discul optic din apropierea centrului retinei. Majoritatea axonilor iau calea cea mai directa spre disc; totusi, aceia  a caror cale directa ii va duce peste fata  maculei (cea mai sensibila parte a retinei) o ocolesc, astfel incat sa nu interfereze cu vederea centrala.  În discul optic axonii se intorc spre partea posterioara, trec prin lamina cribriformis a sclerei si ies din globul ocular sub forma nervului optic. (Fig. 4)

Prin urmare, nervul optic (ca si nervul olfactiv) este compus mai mult din axoni senzitivi secundari decat din axoni senzitivi primari si astfel formeaza un tract de sistem nervos central, mai curand decat un nerv.  În mod traditional, totusi, partea tractului care merge de la globul ocular pana la  chiasma este cunoscuta ca un  “nerv”.  Continuam aceasta traditie.

 

La chiasma, aproximativ o jumatate dintre axoni traverseaza linia de mijloc. Majoritatea axonilor din fiecare tract continua in partea posterioara, in jurul pedunculilor cerebrali, pentru a se termina in corpul geniculat lateral (nucleus) al talamusului (vezi Fig. 1). O mica  proportie dintre ei ascend pentru a se termina in zona  pretectala a creierului  mijlociu, ca parte a caii reflexe pupilare. (vezi Fig. 8).

Celulele din corpul geniculat lateral (nucleus) sunt neuronii senzitivi tertiari. Axonii lor, care formeaza tractul geniculocalcarin (radiatia optica) (Fig. 6), intra in hemisferele cerebrale prin capsula interna, se imprastie deasupra si lateral spre cornul inferior al ventriculului lateral  si avanseaza  posterior pentru a se termina in cortexul vizual primar, care inconjoara fisura calcarina din lobul occipital. O parte dintre acesti axoni formeaza bucla lui Meyer luand-o spre interior catre  polul lobului temporal inainte de a se intoarce spre partea posterioara (vezi Fig. 6).

Dinspre  cortexul vizual primar se trimit semnale vizuale integrate catre zonele adiacente de asociere vizuala, pentru interpretare, si catre campurile vizuale frontale (vezi Fig. 1), din lobii  frontali,  unde semnalele directioneaza schimbarile in fixare vizuala (vezi Combinatii Functionale).

 

 

 

 


Transmiterea informatiei din diferite parti ale campului vizual

Cand ochiul se focalizeaza pe un obiect dat, lumina de la obiect si de la zona inconjuratoare lui intra in ochi. Întreaga zona de la care se primeste lumina (adica, aceea care “se vede”) constituie campul vizual. (Normal, ambii ochi se focalizeaza pe acelasi obiect si astfel vad acelasi camp vizual, dar din unghiuri usor diferite, datorita separarii ochilor.) Pentru usurarea descrierii, campul vizual este impartit in jumatatea de sus si de jos si, de asemenea, jumatatea dreapta si cea stanga, ori in patru cadrane (Fig. 7). Aceste cadrane sunt proiectate in cadrane corespunzatoare pe retina.

 

Razele de lumina ajung la retina convergand si trecand prin pupila relativ mica. Aceasta are drept consecinta proiectarea  imaginii campului vizual pe retina atat cu susul in jos, cat si rasturnata (vezi Fig. 7). Axonii celulelor ganglionare care transporta informatia vizuala de la cele patru cadrane retiniene converg spre discul optic, in mod ordonat, si mentin aproximativ aceeasi relatie unul fata de celalalt in in interiorul nervului optic (Fig. 10).

În chiasma, axonii de la jumatatile nazale ale retinei traverseaza linia mijlocie. Traversarea axonilor nazali are drept rezultat transmiterea informatiei de la jumatatea dreapta a campului vizual de la ambii ochi  in tractul optic stang si a celei din jumatatea stanga a campului vizual de la ambii ochi in tractul optic drept
(Fig. 8)
. Majoritatea axonilor din tracturile optice se termina in corpurile geniculate laterale.

De la corpurile geniculate laterale (nuclei), informatia de la jumatatile superioare ale retinelor (campurile vizuale inferioare) este transmisa peretelui superior al fisurii calcarine. Informatiile de la jumatatile inferioare ale retinelor  (campul vizual superior) se termina in peretele inferior al fisurii calcarine (Fig.  9).

 

 

 


 

Comentarii clinice

Afectarea sistemului vizual poate fi provocata de imperfectiuni de dezvoltare, de traume si   de probleme vasculare si metabolice.


Erorile din timpul dezvoltarii pot avea drept rezultat ochi mici (microftalmie), ochi absenti (anoftalmie), sau prima faza a ambilor ochi poate fuziona pentru a forma un ochi mare median (ciclopie).

Fara a influenta mitologia, ciclopia nu se gaseste la adulti, deoarece ea apare laolalta cu alte anomalii grave, care sunt incompatibile cu viata.

Defectele de dezvoltare ale partii din ochi privind transmisia luminii, de exemplu cataracta congenitala (lentile innorate), pot interfera cu vederea.

Desi cea mai mare parte a sistemului vizual este protejata de os, partea anterioara a ochiului este aparata doar de pleoape, care pot fi afectate in traumele fetei (un motiv bun de folosire a ochelarilor de protectie la jocuri cum ar fi squash-ul). Traumele grave de la cap pot afecta  sistemul vizual, ca si alte parti ale sistemului nervos central. Întrucat  “nervul” optic  este de fapt un tract al sistemului nervos central (SNC), axonii sai sunt susceptibili de bolile SNC, cum ar fi  scleroza multipla si tumori ale SNC.

Sistemul vizual mai poate fi afectat de probleme in aportul de sange. De exemplu, diabetul afecteaza vasele de sange din retina.

 
 

Ultima actualizare: 13.01.2017